(Re)discover your inner self

Am început articolul scriind în engleză. Pe măsură ce avansam, am realizat că nu terminam frazele, ceva nu se lega, cuvintele nu erau suficient de puternice sa-mi transmită cu adevărat emoția. Așa că iată-mă scriind din nou in română, frumoasa-mi limbă, despre un subiect care mi-e poate cel mai aproape de suflet.

Acum câteva săptămâni am fost într-o tabără . O tabără atipica, ar spune unii. O tabăra de (re)descoperire. Am mers acolo cu un obiectiv clar in minte: voiam să știu ce vreau sa fac în viață. Să găsesc acel lucru care mă face să vibrez și să mă dedic lui. Despre concluzille trase voi vorbi un pic mai târziu.

Am ajuns în tabără datorită Oanei, pe care o cunosc din multinaționala la care lucrez și acum, deși mi-am mutat biroul într-o alta țară. Nu mai știu ce am vorbit prima dată când ne-am văzut, însă îmi amintesc că a fost o conectare puternică încă de „la prima vedere“. Eram in departamente diferite, iar taskurile zilnice nu ne aduceau mai deloc împreună, însă încet încet am ajuns să vorbim mai des, iar ulterior chiar să lucrăm la un proiect comun.

Energia pe care Oana mi-o transmitea era incomensurabilă. Uneori mergeam la prânzuri sau cine lungi unde discutam fiecare despre suișurile și coborâșurile vietii. Ne ascultam, sfătuiam, plângeam, râdeam. Cert e că de fiecare dată plecam cu un zâmbet mare pe buze, o sclipire în ochi, și convingerea că eu pot face orice vreau în viața asta.

În ultima zi a Oanei la birou, am plâns. Eu știam că ei îi va fi mai bine și că își începe drumul pe care il aștepta de atât de mult timp, însă eu eram egoistă și tristă că nu ne vom mai vedea zilnic. La cine mă mai duc atunci cand mă supara ceva?, mă gândeam. Știam, din experiențe trecute, că prieteniile de birou se sting repede atunci când cineva pleacă. De fapt, dacă e să fie, e. Poate deloc neașteptat, Oana imi este prietenă și acum, chiar de nu vorbim cu frecvența pe care o aveam venind zi de zi la acelasi birou.

De când am plecat în Elveția, decizie pe care am discutat-o si răsdiacutat-o cu Oana, m-am mai văzut cu ea de câteva ori. De fiecare dată îmi povestea cu ochii sclipind cum își vede în sfârșit visul devenind realitate. Oana a ales calea antreprenoriatului care e un roller coaster financiar și emoțional, însă cu satisfacții pe măsură. Se axează pe trei direcții, consiliere în carieră, training transformational și tabere de re(descoperire). Despre toate trei mai postează uneori și pe Facebook.

Ultima dată cand ne-am văzut eram destul de amărâtă. Jobul nu-mi oferea satisfacție, mă apucam de multe lucruri deodată fără să termin niciunul, mă frustra lipsa zilnică de eficiență. Nu-i dată sa vorbesc cu Oana și să nu simt că e cu totul acolo, lângă mine. Însă acum se tot uita pe pereți în timp ce vorbeam de eram sigură că a ajuns până și ea sa se plictisească de eternul meu discurs în care-mi demontez singură orice opțiune. Ei bine, la Beans & Dots e un semn în spatele barului pe care scrie The Barn, numele sălii în care se desfășura tabăra din Olanda care a sădit în sufletul Oanei dorința de a organiza asta la un moment dat. Semnu-i semn, așa că imediat cum am ajuns acasă am cumpărat biletul de avion.

Mi-am luat două zile de concediu, iar pe 25 mai eram la Păltiniș. Dacă pentru mine a fost, îmi imaginez că luatul concediului este o barieră pentru multi angajati. Eu eram convinsă ca voi primi incomparabil mai mult decât ceea ce ofer, lucru care mi s-a și adeverit. Despre ce s-a întâmplat în tabără nu o să vorbesc in detaliu întrucât aș strica magia oricăruia dintre voi care hotărăște sa meargă în august sau la un alt moment. Procesele sunt gândite inteligent, urmeaza un fir epic și te ajută sa (te) descoperi într-un cadru sigur și ghidat. Cu unele am rezonat mai mult, cu altele mai puțin. Uneori nu am simțit nimic și mă întrebam dacă e vina mea. Poate nu am reușit să mă conectez cu prezentul, poate nu dădeam suficientă importanță cuvintelor, poate pur si simplu nu voiam sa fiu acolo. Am realizat că sunt procese unde nu este atât de mult despre mine cât este despre ceilalți. Iar trăirile mele erau puternic influențate de trăirile lor. Nu știu dacă se numește empatie sau e pur si simplu o sensibilitate exacerbată.

Cele 4 zile petrecute la Păltiniș mi-au adus multe, pe unele nici măcar nu mi le amintesc acum, le-am trăit atunci și știu că au rămas undeva. Dacă ar fi însă să mă rezum la 3 lucruri:

– Am nevoie să mă iubesc pe mine pentru a-i putea iubi pe ceilalți. Susan Sontag spunea: “Nimic nu este misterios. Nicio relație umană. Mai puțin iubirea”. Cred că nu există iubire mai misterioasă decât iubirea de sine. În tabără am reușit să o cunosc mai bine. Ea e acolo, pentru fiecare, nu judecă, doar este.

– Nu am nicio idee care este scopul meu în viață și asta este în regulă. Știu acum că este important să fac spațiu pentru lucrurile care imi aduc bucurie și sunt convinsă că, la un moment dat, ele mă vor conduce de la sine acolo.

– Este OK să primesc fără nevoia (puternică) de a oferi înapoi. Îmi este greu să cer ajutorul și-mi este și mai greu să îl accept. Au fost momente în tabără în care nu am avut de ales. Să cer ajutor era singura mea opțiune și a fost minunat să descopăr bunătatea pură a oamenilor.

Oana nu a organizat tabăra singură, ba chiar găsirea echipei potrivite a fost unul dintre motivele pentru care i-a luat 8 ani de la primele schițe pe hârtie. Nu-i de mirare că au fost 3 traineri, o cifra cu încărcătură mare, care s-au completat minunat. Elena este, deopotrivă, frumusețea întruchipată și un profesionist excepțional. Iar Vlad este, pe cât de impunător, pe atât de adorabil, un iubitor al naturii care are un rol foarte bine definit în cadrul proceselor. Fiecare dintre ei are, de fapt, un rol bine definit. Sper tare că veți ajunge să îi cunoașteți și să trăiți frumusețea locului fiind mai puternic conectați cu voi înșivă.

Pentru următoarea tabăra te poți înscrie până la început de august, iar până pe 16 iulie beneficiezi de un early bird.

Eu am fost acolo și recomand oricui dorește sa ajungă mai aproape de sine. Din suflet.

 

More about Corina

I believe taking care of yourself is the only way you can take care of others. Ever since I realized that my life became calmer and happier. Corinan.com is where I write about simple and practical ways you can take care of your body and mind. I spend most of my time working in Marketing and studying to become a Nutrition Consultant. Bits and pieces in between, I paint smoothies, do yoga, and travel the world.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *